Psih. Petru-Mădălin Constantinescu

Cum procedezi atunci când copilul te ameninţă că pleacă de acasă? Ce îi spui când îl duci la medic şi urmează să i se facă o injecţie? Când şi cum vorbeşti cu copilul tău despre viaţa sexuală? Cum să-ţi îndepărtezi copilul de anturaj atunci când acesta nu este potrivit?

 Cum procedezi atunci când copilul te ameninţă că pleacă de acasă?

Adevărate provocări pentru părinți

Psihologia sistemelor familiale presupune că un asemenea act cum ar fi această ameninţare reprezintă doar ceea ce se vede la un moment dat, un simptom care de fapt este expresia unor probleme mai profunde în familie. Nu există nişte reţete sigure şi clare cu privire la ce anume trebuie făcut, deoarece fiecare familie şi individ sunt unici.

Totuşi, părinţii ar trebui să se întrebe dacă nu cumva comportamentul lor, comunicarea sau climatul familial determină copilul să facă asemenea ameninţări. De cele mai multe ori poate fi o proastă comunicare şi relaţionare între membrii familiei sau poate fi într-un asemenea caz nevoia copilului de libertate, de autodeterminare şi, atunci, părinţii ar trebui să acorde mai multe opţiuni copilului, devenind mai democratici fără a fi permisivi peste măsură.

În România, dar şi în alte culturi, avem tendinţa de a controla la sânge copilul, de a-l obliga să facă exact ceea ce vrem noi. Dacă ne-am pune un pic în locul lui, ne-am da seama că un asemenea tratament este deosebit de neplăcut pentru oricine. De ce să nu vorbim deschis cu el, să clădim o relaţie sănătoasa cu copilul şi chiar să-i acordăm un pic de încredere, oferindu-i mai multe opţiuni în ceea ce priveşte lucrurile pe care trebuie sau nu să le facă, iar, dacă chiar dorim să facă sau să nu facă un anumit lucru şi noi considerăm important acest lucru, ar fi bine într-un limbaj adecvat vârstei copilului să-i dăm o explicaţie matură pe care el să o poată înţelege. Astfel, va simţi că ceea ce face nu este neapărat impus din exterior, ci vine de la el, punând astfel cărămizile necesare clădirii responsabilităţii şi maturităţii.

 Ce îi spui copilului când îl duci la medic şi urmează să i se facă o injecţie?

Adevărate provocări pentru părinți

Orice om adult ştie că în viaţă câteodată trebuie să fii puternic şi să treci şi prin lucruri neplăcute pentru a reuşi să obţii o sănătate şi o stare de bine. Cu o asemenea atitudine, părinţii ar trebui să relaţioneze cu copilul, el învăţând astfel una dintre lecţiile cele mai importante în viaţă şi anume că pentru a obţine ceva trebuie să faci mici sacrificii.

Este bine să fie construită în mintea copilului o imagine frumoasă şi să fie minimalizată frica asociată cu o asemenea procedură. De exemplu, unui baieţel i se poate spune: „Și tata face injecţii când trebuie (modelarea comportamentală a părintelui cu care el se identifică). Doar pişcă un pic şi se termină repede (minimalizarea procedurii) şi-apoi vom fi sănătoşi şi ne vom simţi bine ca să putem să ne jucăm din nou cu zăpadă şi să ne dăm cu săniuţa (explicaţie care clădeşte maturitatea)”.

 Când şi cum vorbeşti cu copilul tău despre viaţa sexuală?

Adevărate provocări pentru părinți

Înainte să se abordeze un asemenea subiect ar fi de dorit să existe între copil şi părinţi un climat de încredere, respect, comunicare deschisă, pe scurt ar trebui să existe o relaţie autentică şi bună pentru ca lucrurile să decurgă de la sine în momentul când la pubertate şi la începutul adolescenţei apar la fete şi la băieţi schimbări biologice care determină un anume interes sexual.

Mass-media actuală şi moda fac ca interesul şi dorinţa de un anume fel să fie prezente din ce în ce mai timpurii. Copilului trebuie să i se explice, cu mare atenţie şi delicateţe, consecinţele negative ale unui act sexual prematur. Nu există un mod unic de a aborda această problemă, dar moralitatea fiecărei familii va determina atitudinea copilului.

 Cum să-ţi îndepărtezi copilul de anturaj atunci când acesta nu este potrivit?

Adevărate provocări pentru părinți

Comunicarea într-o relaţie bună şi autentică şi o explicaţie raţională pe înţelesul copilului pot fi foarte eficiente. În acest caz însă, conform unui principiu din psihoterapie care spune că dacă îndepărtezi ceva, trebuie să pui altceva în loc (deoarece nevoia de a aparţine unui anumit grup de prieteni/colegi este o nevoie fundmentală a copilului), trebuie găsit un alt grup de referinţă (la care copilul să se raporteze): sport, dansuri, muzică etc., care să îl înlocuiască pe cel neadecvat.

 © Copyright Petru Madalin Constantinescu